cohalm definitie

cohálm (cohálmuri), s. n. – Pajiște, înălțime mică acoperită cu iarbă. Mag. köhalom „grămadă de pietre” (DAR). substantiv neutrucohalm

cohálm și cuhálm n., pl. urĭ (cp. cu ung. köhalom, morman de petre [!], d. kö, peatră, și halom, holm. Cohalm e și un orășel în Ardeal. V. hîlm). Mold. sud, Munt. est. Zăvoĭ, luncă, pădure de sălciĭ, plopĭ ș. a. pe malu unuĭ rîŭ. V. berc 1. substantiv neutrucohalm

cohálm (reg.) s. n., pl. cohálmuri substantiv neutrucohalm

COHÁLM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Câmp; ogor. – Cf. magh. köhalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”. substantiv neutrucohalm

COHÁLM, cohalmuri, s. n. Cîmp, livadă. Tatăl mamei venea cu mine de la făcut fin, de pe cohalmuri. SADOVEANU, O.VII 27. Prin cohalmurile Dunării, iarba neagră-verde era presărată de flori albastre. D. ZAMFIRESCU, R. 82. – Variantă: cuhálm (DUNĂREANU, N. 142) s. n. substantiv neutrucohalm