COFRÉT s.n. Cutie care adăpostește aparatura de siguranță a unei instalații electrice etc. [< fr. coffret]. substantiv neutrucofret
COFRÉT s. n. dulăpior cu ușă metalică ce adăpostește aparatajul de siguranță al unei instalații electrice. (< fr. coffret) substantiv neutrucofret
cofrét (co-fret) s. n., pl. cofréte substantiv neutrucofret
COFRÉT, cofrete, s. n. Firidă închisă cu o ușă metalică, în care sunt grupate siguranțele unei instalații de curent electric de putere relativ mică. – Din fr. coffret. substantiv neutrucofret
COFRÉT, cofrete, s. n. (Uneori determinat prin «cu siguranțe ») Cutie în care sînt grupate siguranțele de la» o instalație de curent electric. substantiv neutrucofret
cofret substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cofret | cofretul |
plural | cofrete | cofretele | |
genitiv-dativ | singular | cofret | cofretului |
plural | cofrete | cofretelor |