*coexíst, a -á v. intr. (co- și exist). Exist împreună cu alțiĭ. verbcoexist
COEXISTÁ vb. I. intr. A exista împreună sau simultan cu cineva sau ceva. [Cf. fr. coexister]. verbcoexista
COEXISTÁ vb. intr. a exista simultan sau împreună cu cineva sau ceva. (< fr. coexister) verbcoexista
coexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 coexístă verbcoexista
coexistà v. a exista împreună. verbcoexistà
COEXISTÁ, coexíst, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexister. verbcoexista
COEXISTÁ, coexíst, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu cineva sau ceva. Un timp, au coexistat pe teritoriul Romîniei de azi elementele societății sclavagiste, obști, țărani liberi și relații feudale. Ist. R.P.R. 53. În lucrarea «Impozitul în natură », scrisă în ianuarie 1921, Lenin... analizează... economia sovietică din punctul de vedere al diferitelor forme de producție care coexistau în ea în acel moment. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr. 105, 6/1. Trecut și Viitor coexistă în viața Oltului. BOGZA, C. O. 386. verbcoexista
coexista verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)coexista | coexistare | coexistat | coexistând | singular | plural | ||
coexistând | coexistați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | coexist | (să)coexist | coexistam | coexistai | coexistasem | |
a II-a (tu) | coexiști | (să)coexiști | coexistai | coexistași | coexistaseși | ||
a III-a (el, ea) | coexistă | (să)coexistai | coexista | coexistă | coexistase | ||
plural | I (noi) | coexistăm | (să)coexistăm | coexistam | coexistarăm | coexistaserăm | |
a II-a (voi) | coexistați | (să)coexistați | coexistați | coexistarăți | coexistaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | coexistă | (să)coexiste | coexistau | coexistară | coexistaseră |