coerent definitie

COERÉNT, -Ă adj. Constituit din părți care sunt strâns legate între ele și se succedă în mod logic; strâns, închegat, unit; coeziv. [Pron. co-e-, var. coherent, -ă adj. / cf. fr. cohérent, lat. cohaerens]. adjectiv coerent

COERÉNT, -Ă adj. 1. constituit din părți care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv. 2. (fiz.; despre unde) care are aceeași lungime de undă și diferență de fază constantă în timp. (< fr. cohérent, lat. cohaerens) adjectiv coerent

*coerént, -ă adj. (lat. coháerens, -éntis. V. ad- și in-erent, ezit). Care are legătură: raționament coerent în toate părțile luĭ. – Și coh-. adjectiv coerent

coerént adj. m., pl. coerénți; f. coeréntă, pl. coerénte adjectiv coerent

coerent a. se zice de diferite părți dintr’un tot, cari sunt legate între ele. adjectiv coerent

COERÉNT, -Ă, coerenți, -te, adj. 1. Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat. 2. Logic, ordonat, armonios. 3. (Fiz.; despre unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherént, -ă, adj.] – Din fr. cohérent, lat. cohaerens, -ntis. adjectiv coerent

COERÉNT, -Ă, coerenți, -te, adj. Ale cărui elemente constitutive au o legătură strînsă între eie; închegat. Dialectica privește natura ca un tot unit, coerent. ◊ F i g. Gîndire coerentă. - Variantă: coher6nt, -ă adj. adjectiv coerent