coeficient definitie

COEFICIÉNT s.m. 1. (Mat.) Număr sau parametru literal care multiplică o expresie algebrică în formă de monom. 2. Valoare relativă atribuită la un examen. 3. Mărime constantă în anumite condiții date, care indică o anumită proprietate a unei substanțe, a unui sistem fizic. ◊ Coeficient statistic = formă de exprimare a raportului dintre două mărimi printr-un număr, care arată de câte ori o mărime este mai mare sau mai mică în comparație cu alta; coeficient economic = relație, exprimată în procente, între cantitatea de muncă utilă produsă de un mecanism și cantitatea de energie pe care o consumă acesta. [Pron. co-e-fi-ci-ent, pl. -nți. / < fr. coefficient]. substantiv masculin coeficient

COEFICIÉNT s. m. 1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică. 2. mărime constantă în anumite condiții date, care indică o anumită proprietate a unei substanțe, a unui sistem, proces tehnologic etc. 3. valoare relativă atribuită la un examen. (< fr. coefficient) substantiv masculin coeficient

coeficiént (-ci-ent) s. m., pl. coeficiénți substantiv masculin coeficient

coeficient n. număr care multiplică cantitatea algebrică înaintea căreia se pune. substantiv masculin coeficient

*coeficiént m. și n., pl. e (co- și eficient; fr. coefficient). Număr pus în aintea [!] uneĭ cantĭtățĭ ca s´o multiplice. Fiz. Coeficient de dilatare, număru care arată creșterea unitățiĭ de volum a unuĭ corp cu fiecare grad de căldură. substantiv masculin coeficient

COEFICIÉNT, coeficienți, s. m. 1. Element constant într-o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă. 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru acea substanță în condiții determinate. 3. Mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori, arătând câte unități din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. coefficient. substantiv masculin coeficient

COEFICIÉNT, coeficienți, s. m. 1. Element constant într-o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă. Chiar eu, cel mai prost la matematici... mă trezeam cîteodată că știam cum se înmulțesc intre dânșii doi monomi, bine înțeles că fără coeficienți și fără exponenți. HOGAȘ, DR. II 124. ◊ Coeficient de proporționalitate = cîtime constantă care reprezintă raportul măsurilor a două mărimi direct proporționale. 2. Mărime care indică o proprietate anumită a unui corp sau a unei substanțe date și care este constantă pentru acel corp sau acea substanță, în condiții date. Coeficient de dilatare.Coeficient economic = relație (exprimată de obicei în procente) între cantitatea de muncă utilă produsă de un anumit mecanism și cantitatea de energie pe care o consumă. – Pronunțat: -ci-ent. substantiv masculin coeficient

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului coeficient

coeficient   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coeficient coeficientul
plural coeficienți coeficienții
genitiv-dativ singular coeficient coeficientului
plural coeficienți coeficienților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z