codáș, -ă adj. și s. De la coadă, din urmă, sărac: țăran codaș (fără boĭ). Care rămîne în urma trupeĭ (fiind bolnav saŭ ostenit): soldat codaș. – Și codirlaș (Munt.). V. fruntaș. substantiv masculin și feminincodaș
codáș adj. m., s. m., pl. codáși; adj. f., s. f. codáșă, art. codáșa; pl. codáșe substantiv masculin și feminincodaș
codaș a. cel din urmă. ║ m. țăran fără boi. substantiv masculin și feminincodaș
CODÁȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f., adj. (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc. – Coadă + suf. -aș. substantiv masculin și feminincodaș
CODÁȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f. Persoană care manifestă o atitudine nejustă față de muncă, care nu îndeplinește norma în producție și rămîne în urma tovarășilor săi. Ne ciocnim, nu-i vorbă, încă, Ba de-o piatră, ba de-o stîncă, Mai avem cîțiva codași Care mai se-încurcă-n pași, Dar cu-ndemnuri și povețe, Pașii noi o să-i învețe. CASSIAN, 54. ◊ (Adjectival) Muncitor codaș. substantiv masculin și feminincodaș
codaș | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | codaș | codașul | codașă | codașa |
plural | codași | codașii | codașe | codașele | |
genitiv-dativ | singular | codaș | codașului | codașe | codașei |
plural | codași | codașilor | codașe | codașelor |