cocoșesc a. de cocoș. ║ cocoșește adv. ca cocoșii: găina cântă cocoșește. invariabilcocoșesc
cocoșéște adv. invariabilcocoșește
COCOȘÉȘTE adv. în felul cocoșilor (I), ca cocoșii. [Var.: (reg.) cucoșéște adv.] – Cocoș + suf. -ește. invariabilcocoșește
COCOȘÉȘTE adv. în felul cocoșilor, ca cocoșii. O găină cîntă « cocoșește », adică cum cîntă cocoșul. MARIAN, O. II 250. Ba încă îi poruncește și îi zice hotărît Să-i cînte și cocoșește, cum stă acolo vîrît. PANN, P. V. I 23. – Variantă: cucoșéște (CREANGĂ, P. 294) adv. invariabilcocoșește
cocoșí v. a se umfla în pene, a se păuni. [V. cocoș]. verbcocoși
2) cocoșésc (mă) v. refl. Rar. Mă rățoĭesc. verbcocoșesc