cocoșel, cocoșei s. m. (dim.) 1. v. coco1. 2. monedă de cinci lei (în perioada interbelică). 3. monedă de aur emisă în Franța în secolul al XIX-lea. substantiv masculincocoșel
cocoșél m., pl. eĭ. Cocoș mic. Numele maĭ multor plante ranunculacee numite și ruscuță și spînz (adónis). Pl. Floricele, mizilic, grăunțe de păpușoĭ care au explodat la foc și aŭ aspectu unor florĭ albe. – În est cu-. substantiv masculincocoșel
cocoșél s. m., pl. cocoșéi, art. cocoșéii substantiv masculincocoșel
cocoșei m. pl. 1. Mold. floricele de porumb; 2. V. cocorei; 3. (de câmp) sau iarba cocoșului, plantă ce crește prin semănături și locuri inculte (Adonis). substantiv masculincocoșei
cocoșel m. 1. cocoș mic; 2. V. cocoș. substantiv masculincocoșel
COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I*). ◊ Compus: cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (I); p. gener. monedă de aur. 3. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). – Cocoș + suf. -el. substantiv masculincocoșel
COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I). Da de prînz Ce mi-ai adus ? – Cocoșei în blidișel, Vinișor în păhărel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271. 2. (La pl.) Floricele. – V. floricică (2). substantiv masculincocoșel
cocoșél-de-cấmp (plantă) s. m., pl. cocoșéi-de-cấmp, art. cocoșéii-de-cấmp substantiv masculincocoșeldecâmp