cocoșel definitie

cocoșel, cocoșei s. m. (dim.) 1. v. coco1. 2. monedă de cinci lei (în perioada interbelică). 3. monedă de aur emisă în Franța în secolul al XIX-lea. substantiv masculin cocoșel

cocoșél m., pl. eĭ. Cocoș mic. Numele maĭ multor plante ranunculacee numite și ruscuță și spînz (adónis). Pl. Floricele, mizilic, grăunțe de păpușoĭ care au explodat la foc și aŭ aspectu unor florĭ albe. – În est cu-. substantiv masculin cocoșel

cocoșél s. m., pl. cocoșéi, art. cocoșéii substantiv masculin cocoșel

cocoșei m. pl. 1. Mold. floricele de porumb; 2. V. cocorei; 3. (de câmp) sau iarba cocoșului, plantă ce crește prin semănături și locuri inculte (Adonis). substantiv masculin cocoșei

cocoșel m. 1. cocoș mic; 2. V. cocoș. substantiv masculin cocoșel

COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I*). ◊ Compus: cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (I); p. gener. monedă de aur. 3. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). – Cocoș + suf. -el. substantiv masculin cocoșel

COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I). Da de prînz Ce mi-ai adus ? – Cocoșei în blidișel, Vinișor în păhărel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271. 2. (La pl.) Floricele. – V. floricică (2). substantiv masculin cocoșel

cocoșél-de-cấmp (plantă) s. m., pl. cocoșéi-de-cấmp, art. cocoșéii-de-cấmp substantiv masculin cocoșeldecâmp

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cocoșel

cocoșel   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocoșel cocoșelul
plural cocoșei cocoșeii
genitiv-dativ singular cocoșel cocoșelului
plural cocoșei cocoșeilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z