CÓCKER s.m. Rasă de câini de vânătoare cu părul și cu urechile foarte lungi. [Scris și cocher. / < engl. cocker]. substantiv masculincocker
CÓCKER, cockeri, s. m. Rasă de câini de vânătoare, de talie mijlocie, cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă. [Pr.: cocăr] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker. substantiv masculincocker
*cócker spaniel (angl.) [pron. cócăr spénĭăl] (co-cker, -niel) s. m., pl. cóckeri spaniel substantiv masculincockerspaniel
*cócker spaniel (angl.) [pron. cócăr spényăl] (co-cker, -niel) s. m., pl. cóckeri spaniel substantiv masculincockerspaniel
cocker substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cocker | cockerul |
plural | cockeri | cockerii | |
genitiv-dativ | singular | cocker | cockerului |
plural | cockeri | cockerilor |