COCHÍLIE s. f. 1. înveliș protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluște, foraminifere, radiolari). 2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc. (< fr. coquille) substantiv feminincochilie
COCHÍLIE s.f. 1. Înveliș calcaros compus din una sau două valve, care constituie scheletul unor moluște. 2. Formă metalică în care se toarnă diferite piese de mașini, lingouri etc.; cochilă. [Gen. -iei. / < fr. coquille, cf. lat. conchylium]. substantiv feminincochilie
cochílie (-li-e) s. f., art. cochília (-li-a), g.-d. art. cochíliei; pl. cochílii, art. cochíliile (-li-i-) substantiv feminincochilie
COCHÍLIE, cochilii, s. f. 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște, foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, a lingourilor etc. [Var.: cochílă s. f.] – Din fr. coquille. substantiv feminincochilie
COCHÍLIE, cochilii, s. f. 1. Învelișul calcaros al unor moluște (ca, de exemplu, melcul); căsuță. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini, la fabricarea roților de tren cu obada călită, a valțurilor de laminor etc. – Pronunțat: -li-e. substantiv feminincochilie
cochilie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cochilie | cochilia |
plural | cochilii | cochiliile | |
genitiv-dativ | singular | cochilii | cochiliei |
plural | cochilii | cochiliilor |