cocaină definitie

COCAÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din planta numită coca, folosită ca stupefiant sau ca anestezic local. [Pron. -ca-i-. / < fr. cocaïne]. substantiv feminin cocaină

COCAÍNĂ s. f. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obținut prin sinteză, ca anestezic total. (< fr. cocaïne) substantiv feminin cocaină

COCAINĂ Albă-ca-Zăpada, coc, cocteil, fulg, H+C, linie, pietre, praf, praf alb, praf de înger, pudră de mătase, pulbere, stea voioasă, superbombă, trip, white poney, zăpadă, zâna albă. substantiv feminin cocaină

*cocaínă f., pl. e (d. cocă 2). Chim. Un alcaloid anestezic scos din frunzele de cocă 3. substantiv feminin cocaină

cocaínă s. f., g.-d. art. cocaínei substantiv feminin cocaină

cocaină f. compozițiune organică extrasă din nuca de coca, întrebuințată ca anestezic local în medicina oculară și dentară. substantiv feminin cocaină

COCAÍNĂ s. f. (Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca, folosit ca anestezic local și ca stupefiant. – Din fr. cocaïne. substantiv feminin cocaină

COCAÍNĂ s. f. Substanță otrăvitoare extrasă din frun­zele unui arbore exotic, întrebuințată în medicină ca anestezic local; e în același timp un stupefiant primejdios. substantiv feminin cocaină