cocaină definitie

COCAÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din planta numită coca, folosită ca stupefiant sau ca anestezic local. [Pron. -ca-i-. / < fr. cocaïne]. substantiv feminincocaină

COCAÍNĂ s. f. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obținut prin sinteză, ca anestezic total. (< fr. cocaïne) substantiv feminincocaină

COCAINĂ Albă-ca-Zăpada, coc, cocteil, fulg, H+C, linie, pietre, praf, praf alb, praf de înger, pudră de mătase, pulbere, stea voioasă, superbombă, trip, white poney, zăpadă, zâna albă. substantiv feminincocaină

*cocaínă f., pl. e (d. cocă 2). Chim. Un alcaloid anestezic scos din frunzele de cocă 3. substantiv feminincocaină

cocaínă s. f., g.-d. art. cocaínei substantiv feminincocaină

cocaină f. compozițiune organică extrasă din nuca de coca, întrebuințată ca anestezic local în medicina oculară și dentară. substantiv feminincocaină

COCAÍNĂ s. f. (Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca, folosit ca anestezic local și ca stupefiant. – Din fr. cocaïne. substantiv feminincocaină

COCAÍNĂ s. f. Substanță otrăvitoare extrasă din frun­zele unui arbore exotic, întrebuințată în medicină ca anestezic local; e în același timp un stupefiant primejdios. substantiv feminincocaină