cobăit definitie

cobăít, -ă adj. (d. cobie). Nord. Bolnav de cobie. Fig. Iron. Bleg, moleșit: băĭat cobăit. adjectivcobăit

cobăít (reg.) adj. m., pl. cobăíți; f. cobăítă, pl. cobăíte adjectivcobăit

cobăit a. 1. Mold. care are cobea (vorbind de găini); 2. bolnăvicios, care tot tușește: băiat cobăit și leneș CR. adjectivcobăit

COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. c o b e. adjectivcobăit

COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Regional) Care nu e bun de nimic, ticăit, zăbavnic. Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit și leneș, de n-are păreche? CREANGĂ, A. 13. adjectivcobăit