cobuz definitie

credit rapid online ifn

cobúz n., pl. e și urĭ (turc. kopuz, tăt. kobuz, un fel de chitară c´o singură coardă; ngr. kubúzi, rus. kóbza, cobză, dial. kóbuz, balalaĭcă asiatică. V. cobză). Vechĭ. Un fel de cobză cu cutia cam rătundă [!] și cu doŭă gîturĭ (vgr. kinýra. V. teorbă). – Și copúz (Bibl. 1688 și Prav. Gov.) și căbúz (Dos.). La Al. Mihu Copilu, adnotat „instrumentat oriental”. substantiv neutrucobuz

cobúz (instrument muzical) s. n., pl. cobúze substantiv neutrucobuz

credit rapid online ifn

cobuz n. în vechime, un fel de cobză ce scotea sunete melancolice (și despre care pomenește poezia populară): glas de cobuz, dulce la auz POP. [Tătar KOBUZ, ghitară în formă de pară (v. cobză)]. substantiv neutrucobuz

COBÚZ, cobuze, s. n. 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. – Din tc. kopuz, (înv.) kobuz. substantiv neutrucobuz

COBÚZ, cobuze, s. n. (Învechit) Un fel de fluier sau caval. Dar deodată se făcu tăcere: alăutele și cobzele mur­murară, iar cobuzul de os umplu de fior bolțile răsună­toare. SADOVEANU, O. I 300. Se veseleau cu cîntările cimpoaielor și cobuzelor muntenești și cu diblele lăută­rești. ODOBESCU, S. I 137. Merge el cintînd, Din cobuz sunind, Codrii dezmierdînd Din cobuz de os, Ce sună frumos. ALECSANDRI, P. P. 62. substantiv neutrucobuz

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicobuz

cobuz  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobuz cobuzul
plural cobuze cobuzele
genitiv-dativ singular cobuz cobuzului
plural cobuze cobuzelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z