coboc definitie

cobóc (-curi), s. m. – (Înv.) Pahar. Rut. kubok (DAR). Sec. XVI. temporarcoboc

cobóc n., pl. oace (rus. kúbok). Mold. L. V. Stacan, cupă. Azĭ (Șez. 2, 224). Scafă de pisat usturoĭ p. mujdeĭ. – Și cupóc (Doc. 1588). Cp. Tkt.[!] temporarcoboc

coboc n. Mold. strachină de mujdeiu. [Rus. KUBOKŬ, cupă]. temporarcoboc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicoboc

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z