coagulare definitie

COAGULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) coagula; conglutinare. [< coagula]. substantiv feminincoagulare

coaguláre (co-a-) s. f., g.-d. art. coagulắrii; pl. coagulắri substantiv feminincoagulare

COAGULÁRE, coagulări, s. f. Acțiunea de a (se) coagula; închegare. [Pr.: co-a-] – V. coagula. substantiv feminincoagulare

COAGULÁRE, coagulări, s. f. Acțiunea de a s e c o a g u l a; închegare, prindere. Coagularea sîngelui. – Pronunțat: co-a-. substantiv feminincoagulare

*coagulațiúne f. (lat. coagulátio, -ónis). Închegare. – Și -áție și -áre. substantiv feminincoagulațiune

COAGULÁ vb. I. tr., refl. A (se) închega, a prinde cheag; a conglutina. [Pron. co-a-. / < fr. coaguler, cf. lat. coagulare]. verb tranzitivcoagula

COAGULÁ vb. tr., refl. (despre soluții coloidale) a (se) transforma în gel; a se închega. (< fr. coaguler, lat. coagulare) verb tranzitivcoagula

coagulá (a ~) (co-a-) vb., ind. prez. 3 coaguleáză verb tranzitivcoagula

coagulà v. a (se) închiega. verb tranzitivcoagulà

COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare. verb tranzitivcoagula

COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega, a se prinde. Sîngele din care s-a scos fibrina nu se mai coagulează. – Pronunțat: co-a-. verb tranzitivcoagula

*coaguléz (oa 2 silabe) v. tr. (lat. coágulo, -aguláre. V. cheag). Încheg. verb tranzitivcoagulez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicoagulare

coagulare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	coagulare	coagularea
nominativ-acuzativ	plural	coagulări	coagulările
genitiv-dativ	singular	coagulări	coagulării
genitiv-dativ	plural	coagulări	coagulărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z