COACUZÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este acuzat în același timp împreună cu alții. [Cf. fr. coaccusé]. substantiv masculin și feminincoacuzat
COACUZÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) acuzat în același proces împreună cu alții. (< fr. coaccusé) substantiv masculin și feminincoacuzat
*coacuzát, -ă (oa 2 silabe) s. (co și acuzat). Acuzat împreună cu altu orĭ cu alțiĭ. substantiv masculin și feminincoacuzat
coacuzát (co-a-) s. m., pl. coacuzáți substantiv masculin și feminincoacuzat
COACUZÁT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [Pr.: co-a-] – După fr. coaccusé. substantiv masculin și feminincoacuzat
COACUZÁT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu altcineva în același proces. – Pronunțat: co-a-. substantiv masculin și feminincoacuzat
coacuzátă (co-a-) s. f., g.-d. art. coacuzátei; pl. coacuzáte substantiv masculin și feminincoacuzată
coacuzat substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | coacuzat | coacuzatul | coacuzată | coacuzata |
plural | coacuzați | coacuzații | coacuzate | coacuzatele | |
genitiv-dativ | singular | coacuzat | coacuzatului | coacuzate | coacuzatei |
plural | coacuzați | coacuzaților | coacuzate | coacuzatelor |