coacăz definitie

coácăz (oa dift.) m., pl. zĭ și jĭ (din coacăză). Vest. Pomușoară, o tufă (originară din Japonia) care produce niște bobițe comestibile roșiĭ, galbene și albe așezate în formă de strugureĭ (ribes rubrum). Merișor (vaccinium vitis idaea). – În nord coacăț, „dîrmoz”. V. păltior și agriș. substantiv masculin coacăz

coácăz s. m., pl. coácăzi substantiv masculin coacăz

coacăz m. arbust cu flori galbene verzui și fr5ucte comestibile roșii (Ribes rubrum). substantiv masculin coacăz

COÁCĂZ, coacăzi, s. m. Arbust cu frunze formate din cinci lobi, cu flori galbene-verzui dispuse în ciorchini, cultivat pentru fructele sale comestibile (Ribes rubrum). – Din coacăză (derivat regresiv). substantiv masculin coacăz

COÁCĂZ, coacăzi, s. m. Arbust cu frunze în 5 lobi, cu flori galbene-verzui dispuse în raceme plecate în jos, cultivat pentru fructele sale comestibile (Ribes rubrum); coacăză (1), (Mold.) pomușoară. – Pronunțat: coa-căz. substantiv masculin coacăz

păltiór m., (din *păltinĭor, ca gălbior, bătrîor, din *gălbinĭor, *bătrînĭor). Paltin mic. Un copăcel din familia pomușoareĭ numit și coacăz de munte (ribes petráeum). Face niște bace roșiĭ foarte acre și crește pin [!] locurile stîncoase, umede și umbroase ale pădurilor. substantiv masculin păltior