cnezát s. n., pl. cnezáte substantiv neutrucnezat
CNEZÁT, cnezate, s. n. 1. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului. 2. Teritoriul de sub jurisdicția unui cneaz. – Cneaz + suf. -at. substantiv neutrucnezat
CNEZÁT, cnezate, s. n. (În orînduirea feudală) 1. Formă de organizare politică bazată pe autoritatea cneazului (1); teritoriu stăpînit de un cneaz. Cnezatul lui- Farcaș.2. Principat. Cnezatul din Halici se întindea la apus pînă la nord-estul Carpaților. Ist. R.P.R. 69. substantiv neutrucnezat
cnezat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cnezat | cnezatul |
plural | cnezate | cnezatele | |
genitiv-dativ | singular | cnezat | cnezatului |
plural | cnezate | cnezatelor |