cneaz definitie

CNEAZ, cneji, s. m. Conducător al unui cnezat. ♦ Prinț rus. [Pl. și: cnezi] – Din rus. kneaz, ucr. knjaz. substantiv masculin cneaz

CNEAZ, cneji, s. m. 1. (În orînduirea feudală, la noi și în țările slave) întemeietor și șef al unui stat; stăpîn ereditar peste un teritoriu, cu privilegiu regal sau» domnesc. V. chinez. 2. (Mai ales în Mold.; învechit și arhaizant) Șef al unei provincii din Rusia veche, prinț; p. e x t. prinț romîn (cu relații în Rusia veche). în anii 962-972 au loc pe teritoriul patriei noastre expedițiile cneazului din Kiev Sveatoslav. Ist. R.P.R. 56. La ce va fi cugetînd așa de mult și de ce va fi grăind așa de încet cu alții acel cneaz subțiratic, cu obraz de ceară și bărbuță rară? SADOVEANU, J. 12.- Pl. și: cnezi (NEGRUZZI, S. I 105). substantiv masculin cneaz

cneaz m., pl. cnejĭ (vsl. knenzĭ, hŭnenzĭ și kunengĭ, rus. knĕazĭ, d. vgerm. kuning, care vine d. kuni, neam, rasă: ngerm. könig, ol. koning, engl. king, rege. V. și chinez 1). Numaĭ în doc. slavoneștĭ. Moșnean, maĭ ales în actele în care el se vinde ca „rumân [!]”, pin [!] urmare, om liber, megiaș, (Gĭur. 74). Nu exista nicĭ o relațiune între denumirea de „cneaz” și calitatea de judecător orĭ întinderea proprietățiĭ și un anumit fel de proprietate. Cnejĭ îs de o potrivă [!] atît proprietariĭ marĭ, cît și ceĭ micĭ. Cneaz înseamnă „stăpîn de rumân” (Gĭur. 77-77). Cneaz e omu liber fără dregătorie (89). Cnejiĭ reprezentă [!] clasa stăpînitoare și-s maĭ vechĭ în Țara Românească de cît ceĭ cu acelașĭ nume în Ungaria și Polonia, unde înțelesu acestuĭ cuvînt a suferit schimbărĭ însemnate. În Ungaria, cnejiĭ au fost înlocuiți în stăpînirea satelor și moșiilor lor de către cuceritoriĭ Ungurĭ. După deposedare, numele lor a continuat însă a se da celor însărcinațĭ de noiĭ stăpînĭ cu administrarea satelor româneștĭ (Gĭur. 91-92). Azĭ. Principe rusesc și titlu de nobleță. V. judec 1. substantiv masculin cneaz

cneaz s. m., pl. cneji substantiv masculin cneaz

cneaz m. principe rus. [Rus. KNĬAZŬ, din gotic kuni (germ. mod. König)]. V. chinez. substantiv masculin cneaz