CLÚPĂ s.f. 1. Compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buștenilor. 2. Portunealtă pentru tăierea manuală a filetului la țevi și la bare rotunde. 3. Piesă la mașina de lățit și egalizat, care prinde marginea țesăturii prelucrate. [< germ. Kluppe]. substantiv femininclupă
clúpă (clúpe), s. f. – Instrument în formă compas. Germ. Kluppe „clește” (DAR). Termen tehnic. substantiv femininclupă
clúpă, -e, (crupă, cruplă), s.f. – Instrument cu care se măsoară grosimea trunchiurilor de lemn; capră (ALR 1956: 620). – Din germ. Kluppe „clește” (DA cf. DER). substantiv femininclupă
clúpă s. f., g.-d. art. clúpei; pl. clúpe substantiv femininclupă
CLÚPĂ s. f. 1. compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buștenilor. 2. portunealtă pentru tăierea manuală a filetului la țevi și la bare rotunde. 3. piesă la mașina de lățit și egalizat, care prinde marginea țesăturii prelucrate. 4. șablon de secționare pentru cuparea urechilor la câinii de rasă. (< germ. Kluppe) substantiv femininclupă
CLÚPĂ, clupe, s. f. 1. Instrument în formă de compas, care servește la măsurarea diametrului trunchiurilor de arbori; compas forestier. 2. Unealtă manuală formată dintr-un cadru închis și din brațe de acționare, în interiorul căreia se prind bacurile de filetat. – Din germ. Kluppe. substantiv femininclupă
CLÚPĂ, clupe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea diametrului trunchiurilor de arbori; compas forestier. 2. Portunealtă pentru tăierea manuală a ghiventului» la țevi și la bare rotunde. 3. Piesă care prinde marginea țesăturii prelucrate de mașina de lățit și egalizat. substantiv femininclupă
CLUPÁ vb. I. tr. A măsura diametrele arborilor, buștenilor etc. cu ajutorul clupei. [Cf. germ. kluppieren]. verb tranzitivclupa
CLUPÁ vb. tr. a măsura diametrelor arborilor, buștenilor cu ajutorul clupei. (< germ. kluppieren) verb tranzitivclupa
CLUPÁ, clupez, vb. I. Tranz. A măsura diametrele arborilor cu clupa (1). – Cf. germ. Kluppieren. verb tranzitivclupa
clupa substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)clupa | clupare | clupat | clupând | singular | plural | ||
clupând | clupați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | clupez | (să)clupez | clupam | clupai | clupasem | |
a II-a (tu) | clupezi | (să)clupezi | clupai | clupași | clupaseși | ||
a III-a (el, ea) | clupează | (să)clupai | clupa | clupă | clupase | ||
plural | I (noi) | clupăm | (să)clupăm | clupam | cluparăm | clupaserăm | |
a II-a (voi) | clupați | (să)clupați | clupați | cluparăți | clupaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | clupează | (să)clupeze | clupau | clupară | clupaseră |