clorurare definitie

credit rapid online ifn

CLORURÁRE s.f. Acțiunea de a clorura și rezultatul ei; clorurație. [< clorura]. substantiv femininclorurare

cloruráre s. f., g.-d. art. clorurắrii substantiv femininclorurare

credit rapid online ifn

CLORURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura. substantiv femininclorurare

CLORURÁ vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< fr. chlorurer]. verb tranzitivclorura

CLORURÁ vb. tr. a combina cu clor anumiți compuși organici. (< fr. chlorurer) verb tranzitivclorura

clorurá (a ~) vb., ind. prez. 3 clorureáză verb tranzitivclorura

CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer. verb tranzitivclorura

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiclorurare

clorurare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clorurare clorurarea
plural clorurări clorurările
genitiv-dativ singular clorurări clorurării
plural clorurări clorurărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z