CLORITÓS, -OÁSĂ, cloritoși, -oase, adj. (Despre roci) Cu clorit. – Clorit + suf. -os. adjectiv cloritos
cloritos adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cloritos | cloritosul | cloritoasă | cloritoasa |
plural | cloritoși | cloritoșii | cloritoase | cloritoasele | |
genitiv-dativ | singular | cloritos | cloritosului | cloritoase | cloritoasei |
plural | cloritoși | cloritoșilor | cloritoase | cloritoaselor |