CLORETÁN s. m. clorură de etil. (< fr. chloréthane) substantiv masculincloretan
cloretan substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cloretan | cloretanul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | cloretan | cloretanului |
plural | — | — |