clor definitie

credit rapid online ifn

CLOR s.n. Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înecăcios, foarte toxic, folosit ca decolorant și dezinfectant. [< fr. chlore, cf. gr. chlorosverzui]. substantiv neutruclor

CLOR1 s. n. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, decolorant și dezinfectant. (< fr. chlore) substantiv neutruclor

credit rapid online ifn

CLOR2(O)- elem. „verde”, „clor, clorură”. (< fr. chlor/o/-, cf. gr. khloros) substantiv neutruclor

*clor n. (vgr. hlorós, galben verziŭ). Chim. Un corp simplu monovalent, descoperit de Suedezu Scheele la 1774 și numit așa de Gay-Lussac. Se găsește și liber, și combinat, ca´n sarea de bucătărie, care e o clorură de sodiŭ. Gazos saŭ disolvat [!] în apă, din cauza afinitățiĭ sale pentru idrogen [!], distruge partea clorantă a materiilor vegetale și animale și produce sîngerare cînd îl respirĭ. Cu el se albesc pînzele, se șterge scrisu de cerneală și se distrug miazmele. substantiv neutruclor

clor s. n.; simb. Cl substantiv neutruclor

clor n. corp simplu, gazos, verzuiu și de un miros năbușitor, întrebuințat ca decolorant și desinfectant. substantiv neutruclor

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care se folosește în industrie. – Din fr. chlore. substantiv neutruclor

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie și cu miros înțepător, cu proprietăți decolorante, dezinfectante și avînd diverse întrebuințări în industria chimică. substantiv neutruclor

ápă de clor s. f. + prep. + s. n. substantiv neutruapădeclor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiclor

clor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clor clorul
plural
genitiv-dativ singular clor clorului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z