reduceri si promotii 2018
Definitie clopoțire - ce inseamna clopoțire - Dex Online

clopoțire definitie

clopoți, clopoțesc I v. t. (d. bărbați) a face curte unei femei. II v. r. (la pers. a III-a sg.) a suna (de recreație etc.). verb clopoți

clopoțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 să clopoțeáscă verb clopoți

clopoțì v. a trage clopoțelul (CAR.). verb clopoțì

CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot. verb clopoți

CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. I n t r a n z. (Har) A trage clopotul; a suna din clopoțel. Clopoțeau de ieșit din biserică. RETEGANUL, F. I 26. În sfîrșit... (clopoțind): Nu întrerupeți, mă rog. CARAGIALE, O. I 157. verb clopoți

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului clopoțire

clopoțire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clopoțire clopoțirea
plural clopoțiri clopoțirile
genitiv-dativ singular clopoțiri clopoțirii
plural clopoțiri clopoțirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z