clop definitie

credit rapid online ifn

clop (clópuri), s. n. – (Trans.) Pălărie, căciulă. Mag. kalap (DAR; Gáldi, Dict., 118). substantiv neutruclop

clop și colóp n., pl. urĭ (ung. kalap. V. calpac). Trans. Ban. Pălărie. substantiv neutruclop

credit rapid online ifn

clop, -uri, s.n. – 1. Pălărie: „Bine-mi place de mândru / Cum își poartă clopuțu; / Și-l poartă un ptic plecat / La tătă lume li-i drag” (Memoria 2001: 101). Clop de câne, nume de ocară: „De când beau la clop-de-câne, / N-am nemica lângă mine” (Bârlea 1924 II: 168). 2. Cupă, olană, țiglă pe coama casei (ALR 1971: 276; Vadu Izei). – Din magh. kalop „pălărie„. substantiv neutruclop

clop (reg.) s. n., pl. clópuri substantiv neutruclop

CLOP, clopuri, s. n. (Reg.) Pălărie; spec. (sens curent) pălărie țărănească din fetru de culoare neagră, cu calota semisferică și borurile înguste. – Din magh. kalap. substantiv neutruclop

CLOP, clopuri, s. n. (Transilv., Ban.) Pălărie. Nu-s pui de domn, nu țin să par deștept. Pe oameni îi privesc în față drept. Ci-n fața oricui clopul nu-mi ridic. Părinții mei dau țării bob din spic. BENIUC, V. 91. Colo-n dealul de Feleac, Da sta Gruie supărat, Cu clopul pe ochi lăsat. BIBICESCU, P. P. 289. substantiv neutruclop

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiclop

clop  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clop clopul
plural clopuri clopurile
genitiv-dativ singular clop clopului
plural clopuri clopurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z