clociumb definitie

clocímp, -cĭúmp, -cĭúmb, V. pocĭumb. substantiv masculinclocimp

pocĭúmb (sud) și -mp (nord) m. (po- și cĭump). Țăruș, par gros, stîlp: pocĭumbu ariiĭ (steajăru), al vîrtelnițeĭ (stîrcĭogu). Fig. Om îndesat, ghindoc, dop, bursuc: Om mic, îndesat ca un pocĭump (VR. 1910, 6, 289). – În vest clocímp, -cĭúmp, -cĭúmb (GrS. 1937, 246), cĭot, nod. substantiv masculinpocĭumb

CLOCIÚMB s. m. (Reg.) Partea rămasă deasupra pământului din trunchiul unui copac tăiat; buturugă. – Din cloambă + pociumb. substantiv masculinclociumb

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiclociumb

clociumb  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clociumb clociumbul
plural clociumbi clociumbii
genitiv-dativ singular clociumb clociumbului
plural clociumbi clociumbilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z