clinti definitie

clintí (-tésc, -ít), vb. – A mișca, a întoarce. Sl. krętati „a răsuci” (cf. scrinti), prin intermediul unei forme neatestate *crinti, a cărei alterare posterioară este neclară (Procopovici, Dacor., X, 70). Înainte, DAR propusese un sl. *klentiti, rezultat al contaminării lui klenuti „a mișca” cu klatiti „a agita.” – Der. clinteală, s. f. (mișcare, deplasare; acțiunea de a mișca); neclintire, s. f. (nemișcare); neclintit, adj. (nemișcat). verb tranzitiv clinti

clintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clintésc, imperf. 3 sg. clinteá; conj. prez. 3 să clinteáscă verb tranzitiv clinti

clintì v. a mișca din loc, a face o mișcare: tot turnul s’a clintit Gr. Al; [Probabil formă nazalizată din clăti]. verb tranzitiv clintì

CLINTÍ, clintesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca puțin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. Tranz. Fig. (De obicei în construcții negative) A determina pe cineva să renunțe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale. – Et. nec. verb tranzitiv clinti

CLINTÍ, clintesc, vb. IV. Tranz. 1. (Adesea deter­minat prin « din loc ») A mișca puțin din loc (dLe obicei depunînd un efort); a urni, a deplasa. încercă să-și ridice tatăl de pe plug, dar nu izbuti nici să-l clintească. DUMITRIU, V. L. 12. Și doar te-a împinge păcatul să clin­tești vreo piatră din locul său... c-apoi atîta ți-i leacul. CREANGĂ, P. 219. La el Gruie se ducea, Mîna-n coamă că-i punea, Din loc nici că mi-l clintea! ALECSANDRI, P. P. 79. ◊ Refl. Nu se clinti cînd auzi la sjhatele ei fîșîind prin iarbă niște picioare desculțe. CAMILAR, TEM. 193. Piatra nici că se clinti din loc măcar. ISPIRESCU, L. 228. Stă neadormit zi și noapte, tot într-una, fără să se clintească din loc. CREANGĂ, P. 311. Vidra nici că se clintea, Ochii-n ochii lui țintea. ALECSANDRI, P. P. 100. 2. F i g. A determina pe cineva să renunțe sau să se abată de la convingerile sau hotărîrile sale. Omul acesta trebuie să fie pildă pentru bărbații noștri, nimic nu-l clin­tește din încrederea că-i pe drumul cel bun. CAMILAR, TEM. 60. verb tranzitiv clinti

clintésc v. tr. (rudă cu cletin, clatin și infl. de scrîntesc. V. sclintesc). Urnesc, mișc puțin: stînca nicĭ nu s´a clintit macar [!]! verb tranzitiv clintesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului clinti

clinti   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clinti clintire clintit clintind singular plural
clintind clintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clintesc (să) clintesc clinteam clintii clintisem
a II-a (tu) clintești (să) clintești clinteai clintiși clintiseși
a III-a (el, ea) clintește (să) clinteai clintea clinti clintise
plural I (noi) clintim (să) clintim clinteam clintirăm clintiserăm
a II-a (voi) clintiți (să) clintiți clinteați clintirăți clintiserăți
a III-a (ei, ele) clintesc (să) clintească clinteau clinti clintiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z