clint (rar) s. n., pl. clínturi substantiv neutruclint
CLINT, clinturi, s. n. (Rar) Clintire; mișcare. – Din clinti (derivat regresiv). substantiv neutruclint
CLINT, clinturi, s. n. (Rar) Clintire, mișcare. Parcă-i mort de veacuri satul Și trudit de-atîta clint, Doarme-adînc întunecatul Codru-n văi. CCȘBUC, P. II 69. substantiv neutruclint
clint substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | clint | clintul |
plural | clinturi | clinturile | |
genitiv-dativ | singular | clint | clintului |
plural | clinturi | clinturilor |