clinic definitie

CLÍNIC, -Ă adj. Făcut în clinică, de clinică. [< fr. clinique, cf. gr. kline – pat]. adjectivclinic

CLÍNIC, -Ă I. adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secție a unui) spital pentru cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ◊ instituție medicală unde un anumit medic specialist acordă asistență sau tratament bolnavilor. (< fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos) adjectivclinic

*clínic, -ă adj. (vgr. klinikós, d. kline, pat). Care se face la patu bolnavuluĭ: lecțiunĭ clinice. S. m. și f. Clinician, medic care studiază bolnaviĭ la patu lor, nu în cabinetu luĭ. S. f., pl. ĭ. Învățămîntu medicineĭ lîngă bolnav. Spital în care studențiĭ fac practica medicineĭ și chirurgiiĭ. Spital maĭ mic și numaĭ p. unele boale. adjectivclinic

CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, adj. 3. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique. adjectivclinic

clínic adj. m., pl. clínici; f. clínică, pl. clínice adjectivclinic

clinic a. ce ține de clinică: învățământ clinic. adjectivclinic

CLÍNIC, -Ă, clinici, -e, adj. Făcut în cadrul clinicii; de clinică. Examen clinic. Tratament clinic. adjectivclinic

CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S. f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique. adjectivclinic