CLÍNĂ s.f. (Rar) Povârniș, urcuș, teren înclinat. [< it. clina, lat. clino]. substantiv feminin clină
CLÍNĂ s. f. 1. suprafață de teren cu înclinație domoală. 2. (biol.) modificare gradată și continuă a frecvenței genotipurilor ori fenotipurilor într-o populație în funcție de schimbarea condițiilor de mediu. (< it. clina, lat. clino) substantiv feminin clină
*clínă f., pl. e (it. china, după in-clin). Povîrniș: urcarăm domol clina (Sadov. VR. 1907, 10, 68). substantiv feminin clină
clínă (pantă) (pop.) s. f., g.-d. art. clínei; pl. clíne substantiv feminin clină
clină f. înclinațiune, pozițiune oblică. substantiv feminin clină
CLÍNĂ, cline, s. f. (Pop.) Suprafață sau coastă înclinată; pantă. – Din it. china (după înclina). substantiv feminin clină
CLÍNĂ, cline, s. f. Suprafață înclinată, teren care coboară; pantă, coastă, povîrniș. Taica... calcă adînc și greu, și caii la fel fac cînd trag aici pe clină. DUMITRIU, V. L. 8. substantiv feminin clină
| clină | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | clină | clina |
| plural | cline | clinele | |
| genitiv-dativ | singular | cline | clinei |
| plural | cline | clinelor | |