CLÍMAX1 s.n. 1. Figură de stil în care desfășurarea ideilor, a gândirii se face treptat, în gradație (2) [în DN] ascendentă în formă de scară. 2. (Liv.) Punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict. [Pl. -xuri. / < lat., fr. climax, cf. gr. klimax – scară]. substantiv neutruclimax
CLÍMAX2 s.n. Stadiul final al evoluției naturale a unei formații vegetale. [< fr. climax, cf. gr. klimax – scară]. substantiv neutruclimax
CLÍMAX s. n. 1. figură de stil în care desfășurarea ideilor, a acțiunii se face treptat, în gradație ascendentă. 2. punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict. 3. stadiu final de evoluție a unui ecosistem. (< fr. climax) substantiv neutruclimax
clímax s. n., pl. clímaxuri substantiv neutruclimax
CLÍMAX, climaxuri, s. n. 1. Fază finală a unei succesiuni ecologice, caracterizată prin o relativă stabilitate a biocenozei și corespondența acesteia cu clima și cu solul. 2. Figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor, acțiunii etc. dintr-o operă. – Din fr. climax. substantiv neutruclimax
climax substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | climax | climaxul |
plural | climaxuri | climaxurile | |
genitiv-dativ | singular | climax | climaxului |
plural | climaxuri | climaxurilor |