climat definitie

CLIMÁT s.n. 1. Climă. 2. (Fig.) Atmosferă socială, morală; ambianță. [< fr. climat, cf. gr. klima]. substantiv neutruclimat

CLIMÁT¹ s. n. 1. climă. 2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianță. (< fr. climat) substantiv neutruclimat

CLIMAT²(O)- elem. clima-. substantiv neutruclimat

*climát n., pl. urĭ, ca uscaturĭ, suhaturĭ (fr. climat. V. climă). Climă. substantiv neutruclimat

climát s. n., pl. climáte substantiv neutruclimat

CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Atmosferă socială, politică, morală; ambianță. – Din fr. climat. substantiv neutruclimat

CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă. Uriașa ei întindere [a Uniunii Sovietice] și diversitatea climatelor... și în primul rînd condițiile optime create în orînduirea socialistă pentru organizarea și dezvoltarea activității științifice au contribuit la propășirea meteorologiei în U.R.S.S. CON­TEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/1. Un prieten al său... îl sfătui să facă o călătorie în Italia pentru schim­barea climatului. NEGRUZZI, S. II 154. 2. Fig. Ambianță, atmosferă morală. Eram căsă­torit, aveam doi copii... cu alte cuvinte împrejurările și climatul sufletesc. din « O stea prin fereastra lui Manolaș ». GALACTION, O. I 27. substantiv neutruclimat