climă definitie

CLIMA- /CLIMAT(O)- /CLIMO- elem. „climă, climat”. (< fr. clima-, climat/o/-, climo-, cf. lat. clima, gr. klima, -atos) invariabilclima

CLÍMĂ s.f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. 2. Ținut, regiune considerată sub raportul condițiilor atmosferice caracteristice. [Cf. it. clima , germ. Klima, gr. klima]. substantiv femininclimă

CLÍMĂ s. f. ansamblul fenomenelor și proceselor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. (< lat. clima, germ. Klima) substantiv femininclimă

*clímă f., pl. e (vgr. klima, klimatos, înclinațiune [a uneĭ regiunĭ față de soare], d. klino, înclin: fr. climat). Starea atmosferică obișnuită a uneĭ regiunĭ: clima Româniiĭ e aspră ĭarna. Regiune, ținut: a trăi în climele calde. V. plaĭ. substantiv femininclimă

clímă s. f., g.-d. art. clímei; pl. clíme substantiv femininclimă

climă f. 1. stare atmosferică proprie unei regiuni: caldă, rece, uscată, umedă; 2. țară, ținut, sub raportul temperaturei: a schimba clima. substantiv femininclimă

CLIMĂ, clime, s. f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat. 2. Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice. – Din lat. clima, -atis, germ. Klima. substantiv femininclimă

CLÍMĂ, clime, s. f. 1. Totalitatea fenomenelor atmo­sferice caracteristice unui ținut, avînd ca factori principali temperatura, vîntul și ploaia. Climă caldă. Climă temperată. Climă continentală.Clima ta-i plăcută ! Cerul e senin! Soarele tău, dulce! Tu răpești pe cale-i ori și ce străin Ce nu se mai duce! BOLINTINEANU, O. 23. Acest frumos oraș... poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acuma am numit... pentru clima lui cea dulce și potrivită. GOLESCU, Î. 123. 2. Țară, ținut, regiune sub raportul fenomenelor atmosferice caracteristice. Lucruri scumpe și plante din alte clime spînsurau și se tîrau din odaie în odaie. GALAC­TION, O. I 304. [Cocorii] vin... de prin clime înfocate. ALECSANDRI, P.. A. 119. Din loc in loc aș trece în climele străine, Unde sînt alte stele și ceruri mai senine, Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi. ALEXANDRESCU, P. 45. substantiv femininclimă

climateric a. privitor la climă. substantiv femininclimateric

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiclimă

climă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cli clima
plural clime climele
genitiv-dativ singular clime climei
plural clime climelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z