clevetitor, -oare, clevetitori, -oare adj. care clevetește substantiv masculin și femininclevetitor
clevetitór adj. m., s. m., pl. clevetitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. clevetitoáre substantiv masculin și femininclevetitor
clevetitor a. și m. care clevetește. substantiv masculin și femininclevetitor
CLEVETITÓR, -OÁRE, clevetitori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care clevetește. – Cleveti + suf. -tor. substantiv masculin și femininclevetitor
CLEVETITÓR, -OÁRE, clevetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care clevetește, care bîrfește, care vorbește de rău. Toată comedia asta e o nerușinată năpaste a clevetitorilor mei. NEGRUZZI, S. I 229. substantiv masculin și femininclevetitor
clevetitor substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | clevetitor | clevetitorul | clevetitoare | clevetitoarea |
plural | clevetitori | clevetitorii | clevetitoare | clevetitoarele | |
genitiv-dativ | singular | clevetitor | clevetitorului | clevetitoare | clevetitoarei |
plural | clevetitori | clevetitorilor | clevetitoare | clevetitoarelor |