cleveti definitie

cleveti, clevetesc v. i. (pop.) a bârfi; a calomnia verb tranzitivcleveti

clevetí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj. prez. 3 să cleveteáscă verb tranzitivcleveti

clevetì v. a calomnia, a defăima. verb tranzitivclevetì

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati. verb tranzitivcleveti

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. A răspîndi calomnii despre cineva, a critica cu intenția de a prezenta pe cineva într-o lumină defavorabilă, a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a birfi, a ponegri. Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222. Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207. verb tranzitivcleveti

clevetésc v. tr. (vsl. sîrb. klevetati. V. clefetesc). Bîrfesc, calomniez, defaĭm. verb tranzitivclevetesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicleveti

cleveti  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)cleveti clevetire clevetit clevetind singular plural
clevetind clevetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clevetesc (să)clevetesc cleveteam clevetii clevetisem
a II-a (tu) clevetești (să)clevetești cleveteai clevetiși clevetiseși
a III-a (el, ea) clevetește (să)cleveteai clevetea cleveti clevetise
plural I (noi) clevetim (să)clevetim cleveteam clevetirăm clevetiserăm
a II-a (voi) clevetiți (să)clevetiți cleveteați clevetirăți clevetiserăți
a III-a (ei, ele) clevetesc (să)clevetească cleveteau cleveti clevetiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z