CLEUÁSM s.n. (Lit.) Figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat sau că altcineva este vinovat. [< fr. cléuasme, cf. gr. kleuasmos]. substantiv neutrucleuasm
CLEUÁSM s. n. figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat. (< fr. cléuasme, gr. kleuasmos) substantiv neutrucleuasm
cleuasm substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cleuasm | cleuasmul |
plural | cleuasme | cleuasmele | |
genitiv-dativ | singular | cleuasm | cleuasmului |
plural | cleuasme | cleuasmelor |