cleric definitie

credit rapid online ifn

CLÉRIC s.m. Om al bisericii, membru al clerului, preot; călugăr. [Cf. germ. Kleriker, lat. clericus]. substantiv masculincleric

CLÉRIC s. m. membru al clerului. (< lat. clericus) substantiv masculincleric

credit rapid online ifn

*cléric, -ă adj. (vgr. klerikós). Clerical, de cler. S. m. Care face parte din cler. substantiv masculincleric

cléric s. m., pl. clérici substantiv masculincleric

cleric m. ecleziastic: încet, adânc răsună cântările de clerici EM. substantiv masculincleric

CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului. – Din lat. clericus. substantiv masculincleric

CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului, față bise­ricească. Din autobus coboară. un cleric. SADOVEANU, P. M. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici.. încet, adînc răsună cîntările de clerici. EMINESCU, O. I 88. substantiv masculincleric

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicleric

cleric  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cleric clericul
plural clerici clericii
genitiv-dativ singular cleric clericului
plural clerici clericilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z