clement definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeclement
- Vezi aici mai multe rimeclement
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucl
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucle
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuent
CLEMÉNT, -Ă adj. (Rar) Iertător, indulgent, îndurător, milos, bun, blând. [< lat. clemens, cf. fr. clément, it. clemente]. adjectivclement
clemént (cleméntă), adj. – Indulgent. Lat. clemens, fr. clément. – Der. clemență, s. f.; inclement, adj. adjectivclement
CLEMÉNT, -Ă adj. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun. (< fr. clément, lat. clemens) adjectivclement
*clemént, -ă adj. (lat. clémens, -éntis). Îndurător, ĭertator [!]. adjectivclement
clemént adj. m., pl. cleménți; f. cleméntă, pl. cleménte adjectivclement
CLEMÉNT, -Ă, clemenți, -te, adj. Indulgent, iertător, îndurător; blând, bun. – Din fr. clément, lat. clemens, -ntis. adjectivclement
CLEMÉNT, -Ă, clemenți, -te, adj. (Rar, despre un șef, un superior) îndurător, iertător, indulgent; blînd, milostiv, bun. Știrile bune îl făceau mai clement cu slăbiciunea altora. C. PETRESCU, C. V. 93. adjectivclement
Clement (din Alexandria) m. ilustru părinte al Bisericii, fu mai întâi filozof păgân (mort în 217). temporarclement
Clement m. numele a 14 papi: CLEMENT VII, excomunică pe Henric VIII al Angliei din cauza divorțului său cu Caterina de Aragon (1523-1534). ║ CLEMENT XIV, desființa în 1773 ordinul iezuiților (1769-1774). temporarclement
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiclement
| clement adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | clement | clementul | clementă | clementa |
| plural | clemenți | clemenții | clemente | clementele | |
| genitiv-dativ | singular | clement | clementului | clemente | clementei |
| plural | clemenți | clemenților | clemente | clementelor | |