cleios definitie

cleios, -oasă, cleioși, -oase adj. beat. adjectivcleios

cleĭós, -oásă adj. (d. cleĭ). Lipicĭos ca cleĭu. adjectivcleĭos

cleiós adj. m., pl. cleióși; f. cleioásă, pl. cleioáse adjectivcleios

cleios a. lipicios ca cleiul. adjectivcleios

CLEIÓS, -OÁSĂ, cleioși, -oase, adj. 1. Lipicios, vâscos (ca cleiul). ♦ (Despre ouă) Fiert puțin, astfel încât gălbenușul să rămână moale, iar albușul să se coaguleze. ♦ Fig. (Fam.) Care nu știe absolut nimic (când este ascultat la școală, la un examen etc.). 2. (Despre pământ) Clisos. [Pr.: cle-ios] – Clei + suf. -os. adjectivcleios

CLEIÓS, -OÁSĂ, cleioși, -oase, adj. 1. (Despre unele substanțe) Lipicios (ca și cleiul). Scoarța brazilor... lasă in palmă urme cleioase de rășină C. PETRESCU, Î. II 5. ♦ (Despre ouă fierte) Fiert puțin, așa ca să nu fie nici moale, nici răscopt. îmi spune să-i fac ouăle cleioase, că așa ii plăceau lui. STĂNOIU, C. I 118. 2. (Despre pămînt) Vîscos, clisos. Caii mergeau încet, opintindu-se în pămîntul cleios. DUMITRIU, V. L. 8. Din ce în ce picioarele mai grele Mi le simțeam, de lutul cel cleios. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 187. Atunci unde se făcu un noroi cleios... de ți se scutura carnea de pe tine. ISPIRESCU, L. 129. adjectivcleios