CLAXÓN s.n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit mai ales la automobile. [< fr., engl. klaxon – nume comercial]. substantiv neutruclaxon
CLAXÓN s. n. dispozitiv de semnalizare sonoră la autovehicule. (< fr. klaxon) substantiv neutruclaxon
claxón s. n., pl. claxoáne substantiv neutruclaxon
CLAXÓN, claxoane, s. n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, cu membrană sau lamă vibratoare, acționat electric și folosit la autovehicule. – Din fr. klaxon. substantiv neutruclaxon
CLAXÓN, claxoane, s. n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit de obicei de autovehicule. Claxonul mașinii mîrîi. PAS, Z. IV 63. Se aude... zgomotul și claxonul unui automobil. SEBASTIAN, T. 28. Un claxon de automobil îl alungă pe trotuar. C. PETRESCU, C. V. 122. substantiv neutruclaxon
claxon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | claxon | claxonul |
plural | claxoane | claxoanele | |
genitiv-dativ | singular | claxon | claxonului |
plural | claxoane | claxoanelor |