clavir definitie

CLAVÍR s.n. (Rar) Pian. [Var. claviriu s.n. / < germ. Klavier]. substantiv neutruclavir

CLAVÍR s. n. pian. (< germ. Klavier) substantiv neutruclavir

*clavír n., pl. urĭ și e (germ. klavier, d. fr. clavier, șir de clape. V. cheĭe). Mold. Vechĭ. Piano [!]. substantiv neutruclavir

clavír (înv.) s. n., pl. clavíre substantiv neutruclavir

clavir n. piano: alta joacă din clavir AL. [Nemț. KLAVIER]. substantiv neutruclavir

CLAVÍR, clavire, s. n. (Înv.) Pian. [Pl. și: claviruri] – Din germ. Klavier. substantiv neutruclavir

CLAVÍR, clavire, s. n. (Învechit) Pian. Ea lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir. MACEDONSKI, O. I 87. A găsit clavirul spart cu toporul în mii de bucăți. GHICA, S. 43. – Variantă: (învechit) clavíriu (EMINESCU, N. 46) s. n. substantiv neutruclavir

clavír (claviruri), s. n. – Pian. Germ. Klavier (sec. XIX). – Der. (înv.) clavirist, s. m. (pianist). substantiv neutruclavir