CLAV1CULÁR, -Ă, claviculari, -e adj. Care aparține claviculei, privitor la claviculă. – Din lat. clavicularius, fr. claviculaire. adjectivclav
CLAVICULÁR, -Ă adj. Care ține de claviculă; al claviculei. [Cf. fr. claviculaire]. adjectivclavicular
claviculár adj. m., pl. claviculári; f. claviculáră, pl. claviculáre adjectivclavicular
CLAVICULÁR, -Ă, claviculari, -e, adj. Care ține de claviculă. adjectivclavicular
clavicular adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | clavicular | clavicularul | claviculară | claviculara |
plural | claviculari | clavicularii | claviculare | clavicularele | |
genitiv-dativ | singular | clavicular | clavicularului | claviculare | clavicularei |
plural | claviculari | clavicularilor | claviculare | clavicularelor |