CLAVICÓRD s.n. Vechi instrument cu claviatură și coarde în formă dreptunghiulară, asemănător clavecinului. [Pl. -duri. / < fr. clavicorde, it. clavicordio]. substantiv neutruclavicord
CLAVICÓRD s. n. vechi instrument cu claviatură și coarde lovite, strămoșul pianului. (< fr. clavicorde) substantiv neutruclavicord
clavicórd s. n., pl. clavicórduri substantiv neutruclavicord
CLAVICÓRD, clavicorduri, s. n. Instrument muzical cu claviatură și coarde, strămoș al pianului. – Din fr. clavicorde, lat. clavicordium. substantiv neutruclavicord
clavicord substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | clavicord | clavicordul |
plural | clavicorduri | clavicordurile | |
genitiv-dativ | singular | clavicord | clavicordului |
plural | clavicorduri | clavicordurilor |