clauză definitie

CLÁUZĂ s.f. Dispoziție, articol special al unei convenții, al unui contract etc. [Pron. cla-u-. / cf. lat.med. clausa, fr. clause]. substantiv feminin clauză

cláuză (cláuze), s. f. – Dispoziție prevăzută într-un tratat, contract etc. Fr. clause.Der. clausulă, s. f. substantiv feminin clauză

CLÁUZĂ s. f. dispoziție specială sau accesorie inserată într-o convenție, într-un tratat, contract etc. ♦ ~ a națiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internațional, un stat recunoaște altui stat în relațiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleași avantaje și privilegii acordate și altor state. (< lat. clausa, fr. clause) substantiv feminin clauză

*cláuză f., pl. e (mlat. clausa, dim. cláusula, articul [!], dispozițiune, d. cláudere, clausum, a închide. V. închid). Dispozițiune particulară a unuĭ act, a unuĭ contract ș. a. substantiv feminin clauză

cláuză (cla-u-) s. f., g.-d. art. cláuzei; pl. cláuze substantiv feminin clauză

clauză f. dispozițiune particulară a unui act particular sau public. substantiv feminin clauză

CLÁUZĂ, clauze, s. f. Prevedere cuprinsă într-un act juridic (tratat, contract). [Pr.: cla-u-] – Din fr. clause. substantiv feminin clauză

CLÁUZĂ, clauze, s. f. Dispoziție specială prevăzută într-o convenție. într-un tratat, într-un contract etc. Contractele se încheie prin Ministerul Gospodăriei Silvice, care are dreptul a le rezilia în caz de nerespectare a clauzelor stabilite. B. O. 1953, 38. Ai adăugat cu creionul un rînd abil, care înlătura tocmai clauza aceasta. CAMIL PETRESCU, T. II 587. – Pronunțat: cla-u-. substantiv feminin clauză

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului clauză

clauză   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clauză clauza
plural clauze clauzele
genitiv-dativ singular clauze clauzei
plural clauze clauzelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z