claustrare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeclaustrare
- Vezi aici mai multe rimeclaustrare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucl
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucla
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
CLAUSTRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) claustra; claustrație. [< claustra]. substantiv femininclaustrare
claustráre (cla-us-) s. f., g.-d. art. claustrắrii; pl. claustrắri substantiv femininclaustrare
CLAUSTRÁRE, claustrări, s. f. Faptul de a (se) claustra. [Pr.: cla-us-]. – V. claustra. substantiv femininclaustrare
CLAUSTRÁ vb. I. refl., tr. (Rar) A (se) închide, a (se) izola într-o mănăstire sau în alt loc retras. [< fr. claustrer, cf. lat. claustrum – loc închis]. verb tranzitivclaustra
CLAUSTRÁ vb. refl., tr. a (se) închide într-o mănăstire, a (se) izola într-un loc retras. (< fr. claustrer, lat. claustrare) verb tranzitivclaustra
claustrá (a ~) (livr.) (cla-us-) vb., ind. prez. 3 claustreáză verb tranzitivclaustra
CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) închide într-o mănăstire sau a (se) izola într-un loc retras. [Pr.: cla-us-] – Din fr. claustrer. verb tranzitivclaustra
CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. Refl. (Rar) A se închide într-o mănăstire sau într-un loc izolat (ca într-o mănăstire) Pantazi... se claustră în vătuita sa locuință, unde făcu noapte (= întuneric). M. I. CARAGIALE, C. 97. – Pronunțat: cla-us-. verb tranzitivclaustra
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiclaustrare
| claustrare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | claustrare | claustrarea |
| plural | claustrări | claustrările | |
| genitiv-dativ | singular | claustrări | claustrării |
| plural | claustrări | claustrărilor | |