reduceri si promotii 2018
Definitie clămpănire - ce inseamna clămpănire - Dex Online

clămpănire definitie

clămpăníre s. f., g.-d. art. clămpănírii substantiv feminin clămpănire

CLĂMPĂNÍRE s. f. Acțiunea de a clămpăni.V. clămpăni. substantiv feminin clămpănire

CLĂMPĂNÍRE s. f. Acțiunea de a clămpăni; clămpăneală. substantiv feminin clămpănire

clămpăni, clămpănesc v. i. 1. a flecări, a vorbi mult și fără rost 2. (intl.) a mânca verb tranzitiv clămpăni

clămpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clămpănésc, imperf. 3 sg. clămpăneá; conj. prez. 3 să clămpăneáscă verb tranzitiv clămpăni

clămpănì v. Mold. 1. a clănțăni: a clămpăni din dinți; 2. a tremura puțin (de bătrânețe): dar clămpănia de bătrân CR.; 3. a face sgomot cu clampa; 4. a dârdăi: degeaba mai clămpăniam din gură CR.; 5. fig. a mormăi: când clămpăniam ceaslovul CR. [Onomatopee]. verb tranzitiv clămpănì

CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.; a clăpăi, a clămpăi. 2. Intranz. Fig. A vorbi vrute și nevrute; a flecări. – Clamp + suf. -ăni. verb tranzitiv clămpăni

CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin lovire) zgomotul redat prin onomatopeea « clamp ». Se-aude poarta clămpănind ușor Și-un pas greoi pe treptele din față. Nevasta iese repede-n pridvor: Cine-a venit așa de dimineață? DEȘLIU, M. 38. Fabricile sînt patru la număr. Au motoare și mașini care duduie greu, au curele care clămpănesc; au cuptoare care dogoresc și nicovale ce asurzesc urechea. PAS, L. II 158. Cîni flocoși dormeau în umbra caldă; numai cîteodată hîrîiau, își ridicau capul și clămpăneau după muște. SADOVEANU, O. I 110. Cățălușă, nu mai clămpăni la ușă. ȘEZ. IV 52. ◊ F i g. Era în sat și dascălul Iordache fîrnîitul de la strana mare... Știa și el glasurile... dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9 ◊ Tranz. f a c t. Patrulele își clămpăneau închiză­toarele armelor. CAMILAR, N. II 145. Țineam ceaslovul deschis, și cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, și cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată. CREANGĂ, A. 4. 2. (Ironic, despre oameni; uneori determinat prin « din gură ») A vorbi vrute și nevrute; a flecări. Ia nu mai clămpăni și tu din gură, măi! CREANGĂ, A. 113. – Variante: clămpăní (CREANGĂ, A. 50), clămpăí (EMINESCU, N. 95) vb. IV. verb tranzitiv clămpăni

clămpănésc v. intr. (vsl. sîrb. klapati, a clămpăni; germ. klappen, a flecări, klimpern, a clămpăni; ung. kalampalni, a clămpăni, kolompolni, a bălăngăni. V. clamp). Se zice despre huĭetu lucrurilor de lemn ș. a. cînd se izbesc unele de altele. (Cele de metal clănțănesc și zăngănesc): barza clămpănește din cĭoc, papuciĭ clămpănesc în picĭoare. Mă clatin în mers: a clămpăni de bătrîneță [!]. A vorbi mult și în deșert: ĭa nu maĭ clămpăni, măĭ! A clămpăni din piano, a cînta prea mult (și maĭ ales prost), a zdrăngăni. V. tr. A clămpăni o carte, a o închide răpede [!] ca să facă clamp. V. refl. Mă izbesc de colo colo: fereastra se clămpănește de vînt. Mă vîntur, mă fîțîĭ: ce te tot clămpănești pe aicĭ? – Și clempănesc (nord). verb tranzitiv clămpănesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului clămpănire

clămpănire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clămpănire clămpănirea
plural clămpăniri clămpănirile
genitiv-dativ singular clămpăniri clămpănirii
plural clămpăniri clămpănirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z