cizmă definitie

credit rapid online ifn

cízmă (cízme), s. f. – Încălțăminte cu carîmbul pînă la genunchi, ciubotă. – Mr. cizmă, cijmă. Tc. çizme (Miklosich, Fremdw., 82; Meyer 447; Berneker 158; Lokotsch 431); cf. mag. csizma (Cihac, II, 492), alb. tšisme, bg., sb. čizma, ceh., pol. čižma, țig. čisme.Der. cizmar, s. m. (pantofar), cf. bg., sb., slov. čizmar; cizmărie, s. f. (pantofărie); cizmări, vb. (a practica meseria de cizmar). substantiv feminincizmă

cizmă, cizme s. f. v. ciubotă. substantiv feminincizmă

credit rapid online ifn

cízmă f., pl. e (ung. csizma, sîrb. bg. čizma, d. turc. čizme). Vest. Cĭobotă [!], încălțăminte înaltă pînă la genunchĭ. V. cĭobotă. substantiv feminincizmă

cízmă s. f., g.-d. art. cízmei; pl. cízme substantiv feminincizmă

cismă f. încălțăminte de piele ce acopere piciorul până la genuchi: cisma se compune din căpută și carâmb. [Ung. CISZMA]. substantiv feminincismă

CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi; ciubotă. ◊ Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost. – Din magh. csizma. substantiv feminincizmă

CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte (de piele, de cauciuc sau de pîslă) cu carîmbul (aproape) pînă la genunchi; ciubotă. V. b o t f o r. Venea legănîndu-se o făptură neobișnuită: cușmă, sprîncene, mustăți, șubă, cizme, de sus pînă josnegru. GALAN, Z. R. 276. Intrînd Tăutul în sala marelui vizir, își trase cizmele și le dete slugii sale. BĂLCESCU,, O. I 8. ◊ Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost, nătîng. substantiv feminincizmă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicizmă

cizmă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cizmă cizma
plural cizme cizmele
genitiv-dativ singular cizme cizmei
plural cizme cizmelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z