civit definitie

civít s. m. – 1. Indigo, colorant albastru-închis. – 2. Culoare albastru-închis. – 3. Sulfat de cupru. – 4. Pînză bleumarin. Tc. çivit (Roesler 607; Șeineanu, II, 139; Loewe 63; Ronzevalle 78), cf. sb. čivit. adjectiv civit

*civít, -ă adj. (turc. čivid, čivit; sîrb. čivit). Rar azĭ. Albastru închis (indigo). S. n., pl. urĭ. Vechĭ. Haĭnă albastră închisă. – Azĭ e înlocuit pin [!] barbarizmu [!] fr. bleu marin, pron. bleomarén! adjectiv civit

civít (pop.) adj. m., pl. civíți; f. civítă, pl. civíte adjectiv civit

civit a. și n. albastru închis, indigo. [Turc. ČIVIT]. adjectiv civit

CIVÍT, -Ă, civiți, -te, adj. (Pop.) Albastru-închis; vânăt. – Din tc. čivit. adjectiv civit

CIVÍT, -Ă, civiți, -te, adj. (Munt.) Albastru-închis; vînăt. Parcă-l văd, c-o mină în șerparu-i civit, alergînd de colo-colo. DELAVRANCEA, S. 18. Birjarii... înfășurați în dulămi roșii și civite își înfundau căciulile pe ochi. MACEDONSKI, O. III 81. În fund de tot, înălțîndu-se în albăstreala înnegurată a cerului, se pierdeau culmile păduroase ale Steșicului, învelite în umbre viorii, civite și negre. ODO­BESCU, S. A. 442. adjectiv civit